Tăcerea umple toate paharele.
Florile de măr se desfac în aşteptarea
primului cuvânt.
Fulgul de cenuşă
trece dintr-un colţ al gurii în altul.
Cine va rupe tăcerea va pierde pariul.
O plasă de riduri cade pe faţa mea.
O cută adâncă taie osul frunţii tale.
Am putea să nu ne vorbim cu anii
stând la capetele opuseale mesei de sărbătoare.
Privirea mea trece prin flacăra lumânării
lasând urme de arsuri pe carnea limbii tale.
Semănăm ca două picături de apă
moartă.
Cuvintele nerostite se lovesc de geamul
închis.
Fiece petală e o limbă plutitoare.
Umbra din oglindă ascultă paşii laşităţii.
Pasărea are gust de diavol.
Dacă am fi murit
nu am fi păstrat acum
o tăcere de mormânt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu