miercuri, 18 martie 2009

palestina si basmaua mamei....

Când plouă uşor şi e toamnă departe
Păsări albastre se-nalţă-n văzduh, albastre, albastre,
Deasupra pământului desţelenit, albastre.
Nu-mi spune că eu sunt norul spulberat de vânt,
Din goana trenului, ţara mi-a zburat pe fereastră,
Nu vreau de la ea decât basmaua mamei

Şi alte motive să trec din nou în Nefire.
Nu-mi spune că eu sunt norul spulberat de vânt.
Când plouă uşor şi e toamnă străină,
Aburul alb acoperă ferestrele alb, alb
În timp ce soarele se prelinge spre apus, aburul alb.
Sunt un portocal despuiat.
De ce fugi de mine,
Nu vreau din ţara cuţitelor şi a privighetorilor
Decât basmaua mamei
Şi alte motive să trec din nou în Nefire.
De ce fugi de mine ?
Când plouă uşor şi e toamnă tristă,
Făgăduinţele verzi se-mpletesc, verzi, verzi,
Sub un soare de lut, făgăduinţele verzi.
Nu-mi spune că m-aţi văzut printre iasomiile pârjolite,
Vai, neguţătoare de moarte şi leacuri,
Chipul mi-era înnoptare
Şi moartea germinare.
Ţara mea a uitat graiul celor înstrăinaţi,
Nu vreau de la ea decât basmaua mamei
Şi alte motive să trec din nou în Nefire.
Ţara mea a uitat graiul celor înstrăinaţi.
Când plouă uşor şi e toamnă departe
Păsări albastre se-nalţă-n văzduh, albastre, albastre,
Deasupra pământului desţelenit, albastre.
Păsările s-au dus spre o vreme ce nu se mai întoarce.
Vrei să-mi ştii ţara ? Şi ce e între noi ?
Ţara îmi este dulcea-nlănţuire,
Sărutul trimis către zare.

Nu vreau de la ţara care m-a ucis
Decât basmaua mamei
Şi alte motive să trec din nou în Nefire

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu