cantec de leagan

Nani, nani...

Dormi în paza nesecatului izvor

De priviri

Ce te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,

Nani, nani...

Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,

Şi-scum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase,

Şi parfumurile lor,

Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se cobor

Nani, nani...

Dormi în paza Ursitoarelor,

Nani, nani...

Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapte

Ce pătrund printre perdele

Şi te-ndeamnă:

Domi, căci somnul a cuprins de mult grădina -

Lacul,

nuferii,

castanii,

stângeneii

şi glicina -

toate dorm.

Dorm toate-n paza albelor priviri de stele...

Dormi şi tu -

Prin candelabre, iată, adoarme şi lumina,

Dormi,

Şi somnul tău să fie mai senin ca infinitul

Oglindit în necuprinşii ochi albaştri de femee,

Visul tău să fie visul Insulelor Boromee,

Visul tău să fie totul,

Tot, precum e răsăritul,

Începutul celor bune şi sfârşitul celor rele.

Şi anii

Să te-mbrace-n infinitul fericirii.

Nani... nani...