L'ennui
............................
Il en est un plus laid, plus méchant, plus immonde!
Quoiqu'il ne pousse ni grands gestes ni grands cris,
Il ferait volontiers de la terre un débris
Et dans un bâillement avalerait le monde;
C'est l'Ennui! - l'oeil chargé d'un pleur involontaire,
Il rêve d'échafauds en fumant son houka.
Tu le connais, lecteur, ce monstre délicat,
Hypocrite lecteur, - mon semblable, - mon frère!
joi, 9 decembrie 2010
miercuri, 26 mai 2010
ce ai face daca ai avea doar doua flori?
una as vinde-o sa-mi iau o bucata de paine, iar cealalta as pastra-o , fiindca si sufletul are nevoie de hrana!
luni, 24 mai 2010
retete internationale....
fiecare cu locul sau...
India.THE UNTOUCHABLES.Holy Cow And The Unholy Dalit.
Nu au dreptul la demnitate.Nu au voie sa poarte pantofi, nu li se aduce posta acasa, iar copiii lor mananca separat la scoala. Sunt agresati si chiar omorati. Aproximativ 167 de milioane de oameni, dalitii - "paria" sau "proscrisii" - sufera in India, cea mai mare "democratie" a lumii, din cauza practicilor segregationiste si a discriminarii. Parlamentul European da rezolutii in spijinul lor!pfffff
In meniuL lor gasiti placinte din excremente, deseori, preparate din excremente si paie de grau si lasate sa se uste pe trunchiul unui palmier inclinat, la lumina soarelui.
Haiti.printre cele mai sarace tari din lume.Creşterea preţurilor la produsele alimentare i-au forţat pe haitienii saraci să depindă de turtele din noroi : sare, legume si noroi.
Yolen Jeunky, 45, collects dried “mud cookies” to sell in the shantytown of Cité Soleil in Port-au-Prince, Haiti, on November 29, 2007
va urma....
o briza de buna dispozitie
Legatura dintre penis si patrunjelul din farfurie-http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Legatura_dintre_penis_si_patrunjelul_din_farfurie.html
sâmbătă, 22 mai 2010
Îngerii în lumina afgană: Vânătorii de zmeie
O poveste din lumea musulmană a Afganistanului contemporan. Despre prietenie si tradare. Despre amir si hassan.despre noi.
There is a way to be good again
O carte scrisă de Khaled Hosseini, un medic afgan emigrat în America, publicată în 2003, sub titlul „The Kite Runner” / „Vânătorii de zmeie” şi adaptată pentru ecran de scenaristul David Benioff (autorul romanului „A 25-a oră”) şi regizorul Marc Forster („Finding Neverland”) pentru studioul hollywoodian DreamWorks Pictures. Filmul, apărut în 2007, a făcut înconjurul lumii şi a fost nominalizat pentru cele mai prestigioase premii (Globul de Aur 2008 pentru Cel mai bun film străin şi pentru Cea mai bună muzică originală – compusă de Alberto Iglesias, Oscar 2008 pentru Cea mai bună muzică, premiile BAFTA pentru Cel mai bun film străin, pentru Muzică şi pentru Cel mai bun scenariu adaptat) şi a cucerit un Premiu al Criticii pentru cel mai bun actor (Ahmad Khan Mahmoodzada). A ajuns şi la noi, distribuit de RoImage 2000 şi însoţit de romanul omonim, şi el multipremiat, tradus de Editura Niculescu.
There is a way to be good again
O carte scrisă de Khaled Hosseini, un medic afgan emigrat în America, publicată în 2003, sub titlul „The Kite Runner” / „Vânătorii de zmeie” şi adaptată pentru ecran de scenaristul David Benioff (autorul romanului „A 25-a oră”) şi regizorul Marc Forster („Finding Neverland”) pentru studioul hollywoodian DreamWorks Pictures. Filmul, apărut în 2007, a făcut înconjurul lumii şi a fost nominalizat pentru cele mai prestigioase premii (Globul de Aur 2008 pentru Cel mai bun film străin şi pentru Cea mai bună muzică originală – compusă de Alberto Iglesias, Oscar 2008 pentru Cea mai bună muzică, premiile BAFTA pentru Cel mai bun film străin, pentru Muzică şi pentru Cel mai bun scenariu adaptat) şi a cucerit un Premiu al Criticii pentru cel mai bun actor (Ahmad Khan Mahmoodzada). A ajuns şi la noi, distribuit de RoImage 2000 şi însoţit de romanul omonim, şi el multipremiat, tradus de Editura Niculescu.
miercuri, 21 aprilie 2010
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
cand moartea ridica mana asupra vietii
Sunt singur.
De ce tremuraţi?
Şi sentinţa e dată.
De ce tremuraţi?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrînindu-mă.
Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Şi nu înţeleg de ce tremuraţi.
Otrava e doar pregătită.
Şi sunteţi prea palizi
pentru nişte ucigaşi cumsecade
De ce tremuraţi?
Şi sentinţa e dată.
De ce tremuraţi?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrînindu-mă.
Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Şi nu înţeleg de ce tremuraţi.
Otrava e doar pregătită.
Şi sunteţi prea palizi
pentru nişte ucigaşi cumsecade
suntem obositi
Suntem obositi
si nu ne mai separa de zei decat moartea.
Am vazut cum se goleste clepsidra
si cineva dintre noi spunea ca si mormintele mor,
nu numai cei care au coborat sa le umple, si poate asa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toata lumea.
Suntem obositi, dar acum stim ceea ce stiu si zeii.
Si poate chiar […]
si nu ne mai separa de zei decat moartea.
Am vazut cum se goleste clepsidra
si cineva dintre noi spunea ca si mormintele mor,
nu numai cei care au coborat sa le umple, si poate asa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toata lumea.
Suntem obositi, dar acum stim ceea ce stiu si zeii.
Si poate chiar […]
gandind neganditul
Un chip de nisip
si mîini de nisipi
si limba în gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic în apararea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care întoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am gresit s-a transformat în nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.
si mîini de nisipi
si limba în gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic în apararea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care întoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am gresit s-a transformat în nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.
duminică, 14 martie 2010
NU UITATI CE VA DORITI!
Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?"
O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi"
Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.
Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.
Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.
Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"...
O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi"
Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.
Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.
Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.
Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"...
moartea joacă table în faţa blocului
din camera asta moartea se vede la câţiva centimetri distanţă
îşi lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisică
ce scuipă ghemotoace de blană
moartea joacă table în faţa blocului şi băieţii
cred că e doar o tipă marfă
ţigările înfipte într-un dovleac zemos se scutură
de codul de bare şi ard mocnit
în căciula lui nea ilie de la termocentrală
zarurile oh, z a r u r i l e cu capetele lor de bovină
se izbesc în parbrizul ambulanţei trezind fauna din canale
blocul – o cuşcă pentru hamsteri unde bătrânul
şi nepoţelul preşcolar aruncă alune
anii stau atârnaţi la gâtul bătrânului
câteodată anii se ascund
într-o anacondă şi alunecă printre morminte
moartea joacă table în faţa blocului lângă ea puştii curioşi…
bătrânul se zbate într-o ecuaţie
cu zâmbetul larg şi haina peticită în dreptul coatelor
în camera asta soarele intră timid şi-mi luminează
o parte a călcâiului
aici gesturile stau pe întuneric
cafeaua bolboroseşte în latina vulgară şi călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa
îşi lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisică
ce scuipă ghemotoace de blană
moartea joacă table în faţa blocului şi băieţii
cred că e doar o tipă marfă
ţigările înfipte într-un dovleac zemos se scutură
de codul de bare şi ard mocnit
în căciula lui nea ilie de la termocentrală
zarurile oh, z a r u r i l e cu capetele lor de bovină
se izbesc în parbrizul ambulanţei trezind fauna din canale
blocul – o cuşcă pentru hamsteri unde bătrânul
şi nepoţelul preşcolar aruncă alune
anii stau atârnaţi la gâtul bătrânului
câteodată anii se ascund
într-o anacondă şi alunecă printre morminte
moartea joacă table în faţa blocului lângă ea puştii curioşi…
bătrânul se zbate într-o ecuaţie
cu zâmbetul larg şi haina peticită în dreptul coatelor
în camera asta soarele intră timid şi-mi luminează
o parte a călcâiului
aici gesturile stau pe întuneric
cafeaua bolboroseşte în latina vulgară şi călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa
MOARTEA LUI RABINDRANATH...SI A TUTUROR!
On the day when death will knock at thy door what wilt thou offer
to him?
Oh, I will set before my guest the full vessel of my life--I will
never let him go with empty hands.
All the sweet vintage of all my autumn days and summer nights,
all the earnings and gleanings of my busy life will I place
before him at the close of my days when death will knock at my
door.
O thou the last fulfilment of life, Death, my death, come and
whisper to me!
Day after day I have kept watch for thee; for thee have I borne
the joys and pangs of life.
All that I am, that I have, that I hope and all my love have ever
flowed towards thee in depth of secrecy. One final glance from
thine eyes and my life will be ever thine own.
The flowers have been woven and the garland is ready for the
bridegroom. After the wedding the bride shall leave her home and
meet her lord alone in the solitude of night.
I know that the day will come when my sight of this earth shall
be lost, and life will take its leave in silence, drawing the
last curtain over my eyes.
Yet stars will watch at night, and morning rise as before, and
hours heave like sea waves casting up pleasures and pains.
When I think of this end of my moments, the barrier of the
moments breaks and I see by the light of death thy world with its
careless treasures. Rare is its lowliest seat, rare is its
meanest of lives.
Things that I longed for in vain and things that I got--let them
pass. Let me but truly possess the things that I ever spurned
and overlooked.
to him?
Oh, I will set before my guest the full vessel of my life--I will
never let him go with empty hands.
All the sweet vintage of all my autumn days and summer nights,
all the earnings and gleanings of my busy life will I place
before him at the close of my days when death will knock at my
door.
O thou the last fulfilment of life, Death, my death, come and
whisper to me!
Day after day I have kept watch for thee; for thee have I borne
the joys and pangs of life.
All that I am, that I have, that I hope and all my love have ever
flowed towards thee in depth of secrecy. One final glance from
thine eyes and my life will be ever thine own.
The flowers have been woven and the garland is ready for the
bridegroom. After the wedding the bride shall leave her home and
meet her lord alone in the solitude of night.
I know that the day will come when my sight of this earth shall
be lost, and life will take its leave in silence, drawing the
last curtain over my eyes.
Yet stars will watch at night, and morning rise as before, and
hours heave like sea waves casting up pleasures and pains.
When I think of this end of my moments, the barrier of the
moments breaks and I see by the light of death thy world with its
careless treasures. Rare is its lowliest seat, rare is its
meanest of lives.
Things that I longed for in vain and things that I got--let them
pass. Let me but truly possess the things that I ever spurned
and overlooked.
mama
MAMA, nume sfant al vietii-nceput
MAMA, amintind de un dor de demult MAMA,
glasul tau mereu imi spunea Asculta, copila mea...
MAMA, tot ce-i bun in lume mi-ai dat
MAMA, fericirea tu mi-ai vegheat MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg.
Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum...
mama MAMA, cea mai buna prietena a mea
MAMA, niciodata nu voi uita...
MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum... mama
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celuï drum... mama
MAMA, amintind de un dor de demult MAMA,
glasul tau mereu imi spunea Asculta, copila mea...
MAMA, tot ce-i bun in lume mi-ai dat
MAMA, fericirea tu mi-ai vegheat MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg.
Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum...
mama MAMA, cea mai buna prietena a mea
MAMA, niciodata nu voi uita...
MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum... mama
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celuï drum... mama
ruga pentru parinti
Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chiamă-i Doamne înapoi Că şi-aşa au dus-o prost, Şi fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poţi întârzia Să o ia de la început. Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor. Ia priviţi-i cum se duc, Ia priviţi-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, şi parcă ning. Plini de boli şi suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiaţi-i pe părinţi. E pământul tot mai greu, Despărţirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Dar de ce priviţi asa, Fata mea şi fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu. Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetiţa mea, Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetiţa mea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
