Cîntarea cîntărilor, care este-a mea

Iată, esti a mea!
Părul ti se răsfrînge peste trupul meu/ trupul tău,
O turmă de gazele pe uriasul munte al iubirii.

Iată-te!
Nu văd întreaga lume-ncremenită
Doar tu esti iapa mea rebelă,
Cum să-mi stăpînesc ritmul trupului de coarda strînsă (trupul tău)
Cînd se zguduie pămîntul cu mine?
Lasă-mă!
Cer permisiunea trupului tău să ezit
A-mi stăpîni agonia.
Să facem un popas în poala mea, iubito\
La marginea lucrurilor,Pînă capăt întelepciunea ta
Si intru în împărătia iubirii prin poarta ochilor tăi
(Acesti doi porumbei cuminti de pe umărul Mîntuitorului)

Să facem un popas împreună.
Împreună
La limita extazului si a nebuniei,
La marginea strigătului si a ploii,
Între moarte si remuscare,
La distanta dintre două culori:
A ochilor tăi cînd mă privesc si a chipului meu cînd se lărgesc
La frumusetea privirii tale împrejur.

Tu esti intoxicată, iar eu nebun,
Cine ne va trezi din vis, iubito?
Strigătul strigătul
Nu mă trageti de mînă,
Nu-mi treziti iubita, căci visează la mine acum,
Iar eu stau la umbra ei si-mi umezesc gîtul cu fructe.

Au adormit păstorii, eu nu, nici turma mea n-a adormit,
Vino de prin păsuni, păstoare uimitoare de la munte!
Si voi, gazele, pe drumul pregătit de la picioarele iubitei mele!
Struguri i-au strecurat în mîini, spunîndu-i:
„Păstorul plînge si niciodată nu plîngea,
Sterge cu mîna-ti fîntîna lumii pîn-adoarme!”.

Ca turnul Babel e gîtul iubitei mele,
Moartea iubitului – primele jertfe ale ochilor ei.
Tu dormi, dar inima-mi e trează,
Deschide-mi, perfectiunea mea!
Ploaia mi-a udat părul si cuvintele de repros m-au dezbrăcat,
Deci cum să mă acopăr în lipsa ei?
Norocul tău, băiete ce-ai ales!
Îndrăgostitul îti poartă pică atunci cînd esti coplesit de plăceri.

Pîntecele ei e o cupă, dar vin nu-i lipseste,
Iar buzele ei rosii nu asteaptă căderea serii.
Să ne trezim devreme, iubito, poate via va da struguri înainte de vreme,
Si acolo îti voi dărui dragostea mea.
Totul îsi va stăpîni setea din marea iubire,I
ar colierele se vor bucura de ce-a rămas pe gîtul tău umed si darnic.

Nu mă trageti de mînă,
Nu-mi treziti iubita din vis, să doarmă cît va vrea,
Preferă pacea-n palma mea si strigătul s-asculte.
Păseste-ncet, privire-alunecîndă peste pieptul ei,
Rămîi putin pe buzele închise,
Eu voi urma ce-mi este scris.

Pe cei din fata usii mele îi voi aduce martori, dar si măslini, si struguri, si iubiri,
Cînd cu iubita voi intra în camera mamei, unde m-a alăptat,
Acolo voi înnopta, pe pieptul ei, dacă-mi va cere-o,
Si-i voi oferi fructele eului meu,
Mă voi naste a doua oară din uterul ei,
Si lumea va sărbători
Purtînd coroana eternitătii.