privindu-ne cu sufletul

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminînd cu ascensoare
Misterul nostru pămîntesc

Îmbătrînim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsînd păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E tîrziu, e prea tîrziu la mine-n gînd
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie pîna cînd

Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul bufon
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Cînd dau parinţii telefon

Sîntem lucizi pînă la sînge
Nedespărţiţi pînă la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer

Cuvintele işi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol

Sub fruntea mea se face noapt
e În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi