Memento mori

moartea joacă table în faţa blocului

din camera asta moartea se vede la câţiva centimetri distanţă
îşi lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisică
ce scuipă ghemotoace de blană

moartea joacă table în faţa blocului şi băieţii
cred că e doar o tipă marfă
ţigările înfipte într-un dovleac zemos se scutură
de codul de bare şi ard mocnit
în căciula lui nea ilie de la termocentrală
zarurile oh, z a r u r i l e cu capetele lor de bovină
se izbesc în parbrizul ambulanţei trezind fauna din canale

blocul – o cuşcă pentru hamsteri unde bătrânul
şi nepoţelul preşcolar aruncă alune
anii stau atârnaţi la gâtul bătrânului
câteodată anii se ascund
într-o anacondă şi alunecă printre morminte

moartea joacă table în faţa blocului lângă ea puştii curioşi…

bătrânul se zbate într-o ecuaţie
cu zâmbetul larg şi haina peticită în dreptul coatelor

în camera asta soarele intră timid şi-mi luminează
o parte a călcâiului
aici gesturile stau pe întuneric
cafeaua bolboroseşte în latina vulgară şi călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa

MOARTEA LUI RABINDRANATH...SI A TUTUROR!

On the day when death will knock at thy door what wilt thou offer

to him?



Oh, I will set before my guest the full vessel of my life--I will

never let him go with empty hands.



All the sweet vintage of all my autumn days and summer nights,

all the earnings and gleanings of my busy life will I place

before him at the close of my days when death will knock at my

door.





O thou the last fulfilment of life, Death, my death, come and

whisper to me!



Day after day I have kept watch for thee; for thee have I borne

the joys and pangs of life.



All that I am, that I have, that I hope and all my love have ever

flowed towards thee in depth of secrecy. One final glance from

thine eyes and my life will be ever thine own.



The flowers have been woven and the garland is ready for the

bridegroom. After the wedding the bride shall leave her home and

meet her lord alone in the solitude of night.





I know that the day will come when my sight of this earth shall

be lost, and life will take its leave in silence, drawing the

last curtain over my eyes.



Yet stars will watch at night, and morning rise as before, and

hours heave like sea waves casting up pleasures and pains.



When I think of this end of my moments, the barrier of the

moments breaks and I see by the light of death thy world with its

careless treasures. Rare is its lowliest seat, rare is its

meanest of lives.



Things that I longed for in vain and things that I got--let them

pass. Let me but truly possess the things that I ever spurned

and overlooked.

mama

MAMA, nume sfant al vietii-nceput
MAMA, amintind de un dor de demult MAMA,
glasul tau mereu imi spunea Asculta, copila mea...
MAMA, tot ce-i bun in lume mi-ai dat
MAMA, fericirea tu mi-ai vegheat MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg.

Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum...
mama MAMA, cea mai buna prietena a mea
MAMA, niciodata nu voi uita...
MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum... mama
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celuï drum... mama

ruga pentru parinti

Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chiamă-i Doamne înapoi Că şi-aşa au dus-o prost, Şi fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poţi întârzia Să o ia de la început. Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor. Ia priviţi-i cum se duc, Ia priviţi-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, şi parcă ning. Plini de boli şi suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiaţi-i pe părinţi. E pământul tot mai greu, Despărţirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Dar de ce priviţi asa, Fata mea şi fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu. Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetiţa mea, Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetiţa mea

andaleeb-ul meu