moartea joacă table în faţa blocului

din camera asta moartea se vede la câţiva centimetri distanţă
îşi lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisică
ce scuipă ghemotoace de blană

moartea joacă table în faţa blocului şi băieţii
cred că e doar o tipă marfă
ţigările înfipte într-un dovleac zemos se scutură
de codul de bare şi ard mocnit
în căciula lui nea ilie de la termocentrală
zarurile oh, z a r u r i l e cu capetele lor de bovină
se izbesc în parbrizul ambulanţei trezind fauna din canale

blocul – o cuşcă pentru hamsteri unde bătrânul
şi nepoţelul preşcolar aruncă alune
anii stau atârnaţi la gâtul bătrânului
câteodată anii se ascund
într-o anacondă şi alunecă printre morminte

moartea joacă table în faţa blocului lângă ea puştii curioşi…

bătrânul se zbate într-o ecuaţie
cu zâmbetul larg şi haina peticită în dreptul coatelor

în camera asta soarele intră timid şi-mi luminează
o parte a călcâiului
aici gesturile stau pe întuneric
cafeaua bolboroseşte în latina vulgară şi călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa