Dacă esti prietena meu
Ajutăm-mă… să te părăsesc…
Ori dacă esti iubirea mea
Ajută-mă… să mă vindec de tine
Dacă as fi stiut…
că marea e asa adîncă
Nu as fi plecat pe mare…
Dacă as fi stiut
că dragostea e asa primejdioasă
nu m-as fi îndrăgostit
dacă mi-as fi stiut sfîrsitul
nu as fi început
Te doresc
Asa că învată-mă să nu te rîvnesc
învată-mă
cum să tai rădăcinile iubirii tale
din adîncuri
învată-mă
cum ar putea muri lacrimile în ochi
cum s-ar putea stinge iubirea
cum dorintele s-ar sinucide
învată-mă
cum să mă revolt împotriva ta
si să scap de sabia dorintei
După tine am rămas
Ca o carte cu foile înlăcrimate…
Tu esti tot trecutul meu si prezentul
Si toate zilele vietuirii mele…
Dragostea mea pentru tine
este dragostea mea pentru poezie
atunci de ce ucizi poezia în mine…
cui i-am dăruit soarele,
atunci de ce îmi răspunzi cu întuneric…
cui i-am dăruit pădurile
atunci de ce îmi dai desertul…
călătoresti prin tinut
în timp ce ai lăsat furtuna să-mi mestece trupul…
Mă aflu în apă
În timp ce vocea ta vine către mine
De sub apă
Si trăsăturile chipului tău
Îmi apar ca ale unui gigant
Venind către mine din adîncul apei…
Conturul mîinii tale mă vînează
Chiar si în apă…
Ah, dacă memoria mi s-ar îneca
Dacă chipul tău si trecutul s-ar îneca
Dacă mii de lucruri s-ar îneca…
Ah, ce istovit mă simt…!
Dacă a fi fost un profet,
Curătindu-mă de această vrajă
Scăpîndu-mă de acest ateism
Iubirea ta este ateism
Asa că purifică-mă de acest ateism
O, tu care ai zugrăvit viata spre mine un poem
Si ai plantat rănile tale în pieptul meu
Si ai alungat răbdarea…
dacă ti-as fi atît de drag
atunci mi-ai lua mîna…
iată! Sînt captivul tău
din cap pînă-n picioare…
dacă esti puternic
salvează-mă de marea asta..
pentru că nu cunosc arta înotului
valurile albastre din ochii tăi
mă trag către adîncuri
nu mai văd nimic, doar culoarea albastră
albastră…
albastră..
nu am experientă în dragoste
mici nu am o barcă…
respir sub apă!
Mă înec…
înec…
înec…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu