cerul acela decolorat de soare,
in sahariana , unica zi,
cand as fi vrut sa vad curcubeul printre dune
facandu-mi cu ochiul.
si eu , culcat,
cu bratele pline de auriu,
peste frumosul din tine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
TRISTETEA MEA AUDE NENASCUTII CAINI. PE NENASCUTII OAMENI CUM II LATRA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu