MINUNEA MEA!

Frumoaso,

ţi-s ochii aşa de negri

încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adâncii,

sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

şi peste munţi şi peste şesuri,

acoperind pământul

c-o mare de-ntuneric.



Aşa-s de negri ochii tăi,

lumina mea