poezofilia

DESPRE MAMA...CU GRIGORE VIERU

2011-03-07T09:02:00.000-08:00

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cîntec fără moarte!

Vînt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

DESPRE MAMA...CU GEORGE COSBUC

2011-03-07T08:59:00.000-08:00

În vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cînd în cînd
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecînd
Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau
Si torc în rînd cu tine;
Sunt înca mici si tata n-au
Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei
Începe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai îngîndurata.

Si firul tau se rupe des,
Caci gînduri te framînta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cînd fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l radici,
Si fetele se mira.

...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti !
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti
"Ce vezi ?" întreab-o fata.

"Nimic... Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plîns de-ngropaciune.

Într-un tîrziu, neradicînd
De jos a ta privire
"Eu simt ca voi muri-n curînd,
Ca nu-mi mai sunt în fire...

Mai stiu si eu la ce gîndeam
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el !... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, în ceasul mortii!"

Afara-i vînt si e-nnorat,
Si noaptea e tîrzie;
Copilele ti s-au culcat
Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plingind;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tirziu cu mine-n gînd
Ca sa visezi de mine!

DESPRE MAMA...CU STANESCU

2011-03-07T08:54:00.001-08:00

Cadea peste aceasta femeie iubita
timpul tot trait de mine,
o lumina pe aceasta femeie iubita
traitul timp de mine.
N-am putut sa-mi smulg privirea
de pe aceasta femeie iubita
Aveam ochi ca sa o vad numai pe dansa
femeia mea iubita

Aveam maini ca sa o imbratisez numai
pe dansa
femeia mea iubita.
Deodata, am vazut ca mama mea
o vede
pe aceasta femeie iubita.
Pe aceasta femeie iubita
timpul cade si ninge.
Pe aceasta femeie iubita,
privindu-o, mama mea plange.

TE- am PIERDUT...

2011-03-05T09:50:00.000-08:00

TATIANA STEPA_ COPACI FARA PADURE

2011-03-05T09:40:00.000-08:00

TIMP...CU STANESCU...

2011-02-28T09:21:00.000-08:00

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Mai multă milă pentru stelele care răsar...

2011-02-28T09:15:00.000-08:00

Ea stă singură acum la ultimul etaj,
mirosul ei suav pîlpîie,
oraşul se îndepărtează -înhămat la cîini
vagabonzi şi flămînzi.

Să punem pîine pentru vrăbii
şi trupurile noastre uscate şi fărîmiţate
să le punem
pentru pliscurile de argint şi flămînde
ale zeilor nevorbitori.

Mai multă milă pentru stelele care răsar,
mai multă compasiune pentru raza
de la lună,
mai mult frig pentru pietrele îngheţate
şi mie,
mie, pentru mine, -mai mult aer,
Mai mult aer!

SI SA TE-IMBRATISEZ CU COASTELE-AS FI VRUT!

2011-02-28T09:11:00.000-08:00

PENTRU TINE....DOAR NECUVINTE

2011-02-28T09:06:00.000-08:00

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

Rău de frumuseţe

2011-02-28T09:03:00.000-08:00

Nu spun că a fost un noroc
că te-am născut.
Spun numai că a fost o minune.

Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.

Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.

Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.

Frig nu-mi e decît la cuvinte

2011-02-27T12:15:00.000-08:00

23 FEBRUARIE...LE ETAJUL 6

2011-02-27T12:09:00.000-08:00

Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansînd menuet,
pururea nubilă.

Mă vor bea cîndva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cîndva, cînd întomnase-vor teii
de sete şi de rău.

Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămîn îngheţat
…suavă meninge
şi somn tulburat.

Se desprimavareaza

2011-02-21T09:14:00.000-08:00

Numai cât te gândesc,
si sângele danseaza în jurul inimii,
numai cât te aud,
si sângele se resfira ca o harfa.
Poate nu stii, poate n-ai sa stii,
dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,
si numai cu el îmi scriu poemele,
sub recele pojar al stelelor.
Numai cât surâzi,
si dezleg alchimiile,
numai cât te gândesc,
si-aud în lacul nelinistit al inimii
un fosnet : se desprimavareaza.

POEZIND...CU GEO BOGZA

2011-02-21T09:12:00.000-08:00

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,

Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spânzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, în fiece clipa, neîndurarea mortii.

Fara ochii tai, ochii mei nu vad decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea într-un univers care el însusi moare.

Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vânat urca din adânc valul marii, urlându-si disperarea.

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.

NINA CASSIAN

2011-02-21T08:48:00.000-08:00

Dezghet

Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu !

stiu ca vrei sa fii din nou tanar.....

2011-02-20T12:46:00.000-08:00

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

tese ma din nou!

2011-02-20T12:08:00.000-08:00

da-ma la remaiat,
du-ma la intors, tese-ma din nou,
zugraveste-ma, pune-mi alt guler,
alta manseta, alt zbenghi,
da-mi alt numar la pantofi,
toaca-ma marunt
si umple-ma cu condimentele moralei tale,
impunge-ma cu o mie de sfaturi,
imprastie-ma in patru vanturi
si vei observa ca acolo unde cad
se umple locul de mine

Intrarea în grevă a plămânilor

2011-02-20T12:07:00.001-08:00

Lucian Avramescu
--------------------------------------------------------------------------------
Intrarea în grevă a plămânilor

respiram pana cand ne ia dracu
si atunci se cheama ca am murit
primul lucru care-ti sare in ochi este intr-adevar
greva plamanilor
ei stau de parca ar pandi ceva, de parca ar ciuli urechea,
nu mai forteaza gaicile vestei
apoi inima si celelalte inceteaza lucrul
ca la o cariera de piatra
nici-un ciocan, nici-o bubuitura,
nici-un ecou;

ce se petrece in acest timp cu sufletul?
greu de spus
dar zau, daca n-as da oricat sa aflu

SA NU MORI!

2011-02-20T12:03:00.000-08:00

Ai văzut vreodată...

2011-02-20T12:02:00.001-08:00

Ai văzut vreodată vreo pasăre
s-o usture aerul pe care-l zboară?
Crezi tu, iubito, că peştele
se zgârie de apa lui sărată?

Putem noi doi să credem oare
mirosului că nu se simte bine în nări?
Poţi tu, obositor să crezi că fără mine
ai naşte un răsărit de stea?

Haide, ne face pe piele băşici
behăitul caprelor pe care le mulgem.
Vrei tu să rămânem flămânzi?
Spune da, şi rămânem.

de ieri...de azi...si de maine...

2011-02-01T11:49:00.001-08:00

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigat dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospete de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

pentru femeile cu sînii nebuni aş avea sutiene de forţă!

2011-01-25T01:33:00.000-08:00

Stimate domnule Lucian Raicu,

Fericit c-am bătut aseară într-un mod absolut senzaţional, cînd totul părea dus dracului, pe handbaliştii ruşi, amărît că în "bunul de tipar", aflat în sfîrşit la mine, sînt 50 ("cincizeci"!!) de greşeli, încerc să scriu scrisoarea duminicală, pe-un timp ploios, cu prima cafea băută demult. Tocmai s-a trezit Tamara Nikolaevna şi profit să mai fac un rînd! Fie ce-o fi! (E vorba, desigur, de cafea!)

*
Curios cît de schimbat de propriile rînduri te lasă o "corectură"! Nu se mai simte nimic din sufletul pe care l-am pus cîndva în aceste cuvinte făcute din litere. Oricum, cred că e ultima dată cînd mai citesc, obligat fiind, de la un capăt la altul, cartea asta care-i un dulap ratat (pentru că ar fi fost cu adevărat o izbîndă dacă-l alcătuiam din lemn, nu din versuri).

*
Pentru că a venit vorba de dulap, mi-am amintit că, pe vremuri, vreo cîţiva ani m-am gîndit cum să scriu un poem (scurt): cana. Doream să fac o cană din cuvinte, una esenţială. Nu mi-a ieşit decît o strofă şi aceea, parcă, blagiană. Şi n-am mai publicat-o. De fapt, şi acum sînt obsedat de acest obiect. În schimb, mi-a reuşit o fîntînă!

*
Bineînţeles, scrisoarea asta e scrisă sub impresia "corecturii". Cana galbenă, de teracotă, din care beau zilnic, dimineaţa, o cafea uriaşă (fiindu-mi interzis!) reprezintă acum, posibilitatea de-a mai obţine un mic entuziasm ce-mi declanşează mîna pentru cîteva zeci de minute. Fiindcă, sînt sigur de asta, scriu cu mîna!

*
Am momente în care aş cumpăra mii de chiloţi de damă şi i-aş dărui, umil, la colţ de stradă! Fetişism? O, nu, e un vis de-al meu să deschid o prăvălie de lenjerie intimă feminină, într-un orăşel de provincie, într-o piaţetă obscură, cu intrarea printr-un gang subţire şi umed. Aş auzi, de la tejghea, tropăitul minuscul al cumpărătoarelor, le-aş aştepta cu sufletul la gură, le-aş servi cu o nesfîrşită grijă şi delicateţe. Iar pentru femeile cu sînii nebuni aş avea sutiene de forţă!

*
Dinescu mă întreba dacă nu am numărul dumneavoastră de telefon. Îl am. Dar ce-aş putea spune?

*
Nu sînt deloc în formă. "Corectura"! Şi-am mai citit şi-n Tribuna că în dicţionarul acela al Acadmiei sînt într-un compartiment cam aglomerat. Eu, fiu de C.F.R.-ist!

*
Posibil ca la începutul lui august să vin în Bucureşti. M-aş bucura, cu adevărat, să vă întîlnesc.

Cu stimă şi graţie,
Emil Brumaru

FARA VISE NU EXISTA VIATA

2011-01-25T01:31:00.001-08:00

A fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Ea visa sa aiba o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
Dar uriasul, cu mainile lui de urias
Menite sa inalte un intreg oras
Nu putea construi visul femeii
Adica, o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumimna
Iar intr-o zi cand soarele-a apus
Ea ochilor albastri le-a spus
"Ramaneti cu bine!"
Caci a venit unul cu avere si stare
Si a dus-o pe femeia maruntica
La visul ei, adica
La o casuta foarte mica,
Cu o gradina sub fereastra
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina
De atunci uriasul e singur pe lume
Singur de tot
Dar si-a dat seama
Ca dragostea lui de urias
Menita sa inalte un intreg oras,
Nu ar fi putut incapea
Intr-o casuta foarte mica
Cu o gradina sub fereastra,
Si in gradina mult caprifoi cu florile-n lumina

Deci a fost odata ca niciodata
Un urias cu ochi albastri
Indragostit de o femeie maruntica,
Femeia....visa.

Astfel trebuie să iubeşti viaţa ...NAZIM HIKMET

2011-01-25T01:27:00.000-08:00

Astfel trebuie să iubeşti viaţa şi-acest glob pământesc
încât să fii trist numai la gândul
că poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,
se va stinge şi pălind, va continua să zboare rotindu-se
orb ca o nucă goală.

Tremurând de frumuseţe

2011-01-25T01:23:00.000-08:00

Cum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?

impotriva plictisului cu baudelaire!

2010-12-09T05:05:00.000-08:00

L'ennui
............................

Il en est un plus laid, plus méchant, plus immonde!
Quoiqu'il ne pousse ni grands gestes ni grands cris,
Il ferait volontiers de la terre un débris
Et dans un bâillement avalerait le monde;

C'est l'Ennui! - l'oeil chargé d'un pleur involontaire,
Il rêve d'échafauds en fumant son houka.
Tu le connais, lecteur, ce monstre délicat,
Hypocrite lecteur, - mon semblable, - mon frère!

ce ai face daca ai avea doar doua flori?

2010-05-26T09:45:00.000-07:00

una as vinde-o sa-mi iau o bucata de paine, iar cealalta as pastra-o , fiindca si sufletul are nevoie de hrana!

retete internationale....

2010-05-24T05:36:00.000-07:00

fiecare cu locul sau...
India.THE UNTOUCHABLES.Holy Cow And The Unholy Dalit.
Nu au dreptul la demnitate.Nu au voie sa poarte pantofi, nu li se aduce posta acasa, iar copiii lor mananca separat la scoala. Sunt agresati si chiar omorati. Aproximativ 167 de milioane de oameni, dalitii - "paria" sau "proscrisii" - sufera in India, cea mai mare "democratie" a lumii, din cauza practicilor segregationiste si a discriminarii. Parlamentul European da rezolutii in spijinul lor!pfffff
In meniuL lor gasiti placinte din excremente, deseori, preparate din excremente si paie de grau si lasate sa se uste pe trunchiul unui palmier inclinat, la lumina soarelui.
Haiti.printre cele mai sarace tari din lume.Creşterea preţurilor la produsele alimentare i-au forţat pe haitienii saraci să depindă de turtele din noroi : sare, legume si noroi.

Yolen Jeunky, 45, collects dried “mud cookies” to sell in the shantytown of Cité Soleil in Port-au-Prince, Haiti, on November 29, 2007

va urma....

GLORIA ESTEFAN-Con Los Años Que Me Quedan

2010-05-24T03:18:00.000-07:00

o briza de buna dispozitie

2010-05-24T02:57:00.000-07:00

Legatura dintre penis si patrunjelul din farfurie-http://www.flu.ro/articole/Coltul_Misoginului/Legatura_dintre_penis_si_patrunjelul_din_farfurie.html

MY CHOICE!

2010-05-24T02:09:00.000-07:00

To You Be Your Way and To Me Mine !

2010-05-24T02:01:00.001-07:00

EVERYBODY HAS to learn to live in harmony.

paradis auditiv

2010-05-24T01:02:00.000-07:00

Îngerii în lumina afgană: Vânătorii de zmeie

2010-05-22T03:43:00.000-07:00

O poveste din lumea musulmană a Afganistanului contemporan. Despre prietenie si tradare. Despre amir si hassan.despre noi.

There is a way to be good again

O carte scrisă de Khaled Hosseini, un medic afgan emigrat în America, publicată în 2003, sub titlul „The Kite Runner” / „Vânătorii de zmeie” şi adaptată pentru ecran de scenaristul David Benioff (autorul romanului „A 25-a oră”) şi regizorul Marc Forster („Finding Neverland”) pentru studioul hollywoodian DreamWorks Pictures. Filmul, apărut în 2007, a făcut înconjurul lumii şi a fost nominalizat pentru cele mai prestigioase premii (Globul de Aur 2008 pentru Cel mai bun film străin şi pentru Cea mai bună muzică originală – compusă de Alberto Iglesias, Oscar 2008 pentru Cea mai bună muzică, premiile BAFTA pentru Cel mai bun film străin, pentru Muzică şi pentru Cel mai bun scenariu adaptat) şi a cucerit un Premiu al Criticii pentru cel mai bun actor (Ahmad Khan Mahmoodzada). A ajuns şi la noi, distribuit de RoImage 2000 şi însoţit de romanul omonim, şi el multipremiat, tradus de Editura Niculescu.

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor

2010-04-21T08:45:00.000-07:00

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

cand moartea ridica mana asupra vietii

2010-04-21T08:31:00.000-07:00

Sunt singur.
De ce tremuraţi?
Şi sentinţa e dată.
De ce tremuraţi?
Din vorbele pe care n-am apucat să le spun
se scutură tăcerea
îmbătrînindu-mă.
Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte
cu care mi-am descoperit moartea.
Şi nu înţeleg de ce tremuraţi.
Otrava e doar pregătită.
Şi sunteţi prea palizi
pentru nişte ucigaşi cumsecade

suntem obositi

2010-04-21T08:30:00.000-07:00

Suntem obositi
si nu ne mai separa de zei decat moartea.
Am vazut cum se goleste clepsidra
si cineva dintre noi spunea ca si mormintele mor,
nu numai cei care au coborat sa le umple, si poate asa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toata lumea.
Suntem obositi, dar acum stim ceea ce stiu si zeii.
Si poate chiar […]

gandind neganditul

2010-04-21T08:22:00.000-07:00

Un chip de nisip
si mîini de nisipi
si limba în gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic în apararea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care întoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am gresit s-a transformat în nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.

NU UITATI CE VA DORITI!

2010-03-14T11:36:00.000-07:00

Ce sa-ti aduc, iubito, de pe mare?"
O intreba in soapte intr-o zi.
"Din insule pierdute-n departare
Cea mai frumoasa floare - care-o fi"

Abia se mai zareste-acum catargul.
Pe tarm cu ochii-nchisi si mana-n san
O fata alba, alb masoara largul,
Si-n ochii ei clipeste-un somn pagan.

Un an intreg prin insule cu soare
Corabia opri si stranse-n ea
Morman de flori, caci fiecare floare
Cea mai frumoasa-n felul ei era.

Dar florile, prea multe intr-o seara,
Cu pesti de aur prinsi la subtiori,
Corabia de foc o scufundara,
Si toti murira-ncolaciti de flori.

Pe tarm stau doua fete-n asteptare :
"Ce ti-ai dorit ca dar in acest an?"
"Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare...
Cea mai frumoasa scoica din ocean"...

Memento mori

2010-03-14T11:30:00.000-07:00

moartea joacă table în faţa blocului

2010-03-14T11:26:00.000-07:00

din camera asta moartea se vede la câţiva centimetri distanţă
îşi lasă urmele pe lenjerii, pe chiuvetă ca o pisică
ce scuipă ghemotoace de blană

moartea joacă table în faţa blocului şi băieţii
cred că e doar o tipă marfă
ţigările înfipte într-un dovleac zemos se scutură
de codul de bare şi ard mocnit
în căciula lui nea ilie de la termocentrală
zarurile oh, z a r u r i l e cu capetele lor de bovină
se izbesc în parbrizul ambulanţei trezind fauna din canale

blocul – o cuşcă pentru hamsteri unde bătrânul
şi nepoţelul preşcolar aruncă alune
anii stau atârnaţi la gâtul bătrânului
câteodată anii se ascund
într-o anacondă şi alunecă printre morminte

moartea joacă table în faţa blocului lângă ea puştii curioşi…

bătrânul se zbate într-o ecuaţie
cu zâmbetul larg şi haina peticită în dreptul coatelor

în camera asta soarele intră timid şi-mi luminează
o parte a călcâiului
aici gesturile stau pe întuneric
cafeaua bolboroseşte în latina vulgară şi călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa

2010-03-14T11:22:00.001-07:00

MOARTEA LUI RABINDRANATH...SI A TUTUROR!

2010-03-14T11:11:00.000-07:00

On the day when death will knock at thy door what wilt thou offer

to him?

Oh, I will set before my guest the full vessel of my life--I will

never let him go with empty hands.

All the sweet vintage of all my autumn days and summer nights,

all the earnings and gleanings of my busy life will I place

before him at the close of my days when death will knock at my

door.

O thou the last fulfilment of life, Death, my death, come and

whisper to me!

Day after day I have kept watch for thee; for thee have I borne

the joys and pangs of life.

All that I am, that I have, that I hope and all my love have ever

flowed towards thee in depth of secrecy. One final glance from

thine eyes and my life will be ever thine own.

The flowers have been woven and the garland is ready for the

bridegroom. After the wedding the bride shall leave her home and

meet her lord alone in the solitude of night.

I know that the day will come when my sight of this earth shall

be lost, and life will take its leave in silence, drawing the

last curtain over my eyes.

Yet stars will watch at night, and morning rise as before, and

hours heave like sea waves casting up pleasures and pains.

When I think of this end of my moments, the barrier of the

moments breaks and I see by the light of death thy world with its

careless treasures. Rare is its lowliest seat, rare is its

meanest of lives.

Things that I longed for in vain and things that I got--let them

pass. Let me but truly possess the things that I ever spurned

and overlooked.

mama

2010-03-14T11:03:00.000-07:00

MAMA, nume sfant al vietii-nceput
MAMA, amintind de un dor de demult MAMA,
glasul tau mereu imi spunea Asculta, copila mea...
MAMA, tot ce-i bun in lume mi-ai dat
MAMA, fericirea tu mi-ai vegheat MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg.

Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum...
mama MAMA, cea mai buna prietena a mea
MAMA, niciodata nu voi uita...
MAMA, mi-a fost greu atunci sa-nteleg
Al vietii drum sa aleg Credeam ca lumea-i a mea,
Credeam in dragostea mea,
In adevar nesfarsit, dar am gresit...
As vrea sa ierti toate cate n-am stiut
Din vremea ce-a trecut, as vrea sa ierti...
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celui drum... mama
Dar glasul tau s-a risipit in scrum, in fumul celuï drum... mama

ruga pentru parinti

2010-03-14T10:36:00.000-07:00

Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chiamă-i Doamne înapoi Că şi-aşa au dus-o prost, Şi fă-i tineri cum au fost, Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poţi întârzia Să o ia de la început. Au plătit cu viaţa lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinţii care mor. Ia priviţi-i cum se duc, Ia priviţi-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, şi parcă ning. Plini de boli şi suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiaţi-i pe părinţi. E pământul tot mai greu, Despărţirea-i tot mai grea, Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Dar de ce priviţi asa, Fata mea şi fiul meu, Eu sunt cel ce va urma Dragii mei mă duc şi eu. Sărut-mâna, tatăl meu, Sărut-mâna, mama mea. Rămas bun, băiatul meu, Rămas bun, fetiţa mea, Tatăl meu, băiatul meu, Mama mea, fetiţa mea

andaleeb-ul meu

2009-12-25T04:16:00.000-08:00

Child of War

2009-12-25T04:06:00.000-08:00

For you my child,
born to besieged city
bathed in blood,

I bow my head.

Breathe deep,
oh, child of war,
my gift to you
this day,

the breath of life.

Draw hope, from
freedom's gasp
inhale,
for I
mere mortal man,

exhale humanity.

I bear no arms
against
the beauty
at my breast;

bask in my benevolence.

I cradle you,
treasured infant.
I, a surrogate,
mother
you;

rest, that I might bring you shelter.

Bring back my youth,
the child
beneath these
battered walls,

and not the prodigy of battle.

For bonded by
a blanket,
soaked and stained,
you and I,

our souls are still the same.

Courage or cowardice,
truth or lies,
wisdom or folly,
life or death;

war distorts.

God speed, my
little one.
I protect you;
glory, grace and virtue,
personified through
child and man.

Today, my precious ragged urchin,
you will live.
Compassion for the child
has conquered all.
The tragedy of life that brought us here,
Pales beneath the guiding
hand of God.

And this my innocent of war is victory.

You live, life lasts, war ends, time moves on.

Natiunile mici sînt făcute din hartie

2009-12-25T03:50:00.000-08:00

QABBANI IUBIND

2009-12-25T03:46:00.000-08:00

Scrisoare de sub ape
Dacă esti prietena meu
Ajutăm-mă… să te părăsesc…
Ori dacă esti iubirea mea
Ajută-mă… să mă vindec de tine
Dacă as fi stiut…
că marea e asa adîncă
Nu as fi plecat pe mare…
Dacă as fi stiut
că dragostea e asa primejdioasă
nu m-as fi îndrăgostit
dacă mi-as fi stiut sfîrsitul
nu as fi început
Te doresc
Asa că învată-mă să nu te rîvnesc
învată-mă
cum să tai rădăcinile iubirii tale
din adîncuri
învată-mă
cum ar putea muri lacrimile în ochi
cum s-ar putea stinge iubirea
cum dorintele s-ar sinucide
învată-mă
cum să mă revolt împotriva ta
si să scap de sabia dorintei
După tine am rămas
Ca o carte cu foile înlăcrimate…
Tu esti tot trecutul meu si prezentul
Si toate zilele vietuirii mele…
Dragostea mea pentru tine
este dragostea mea pentru poezie
atunci de ce ucizi poezia în mine…

cui i-am dăruit soarele,
atunci de ce îmi răspunzi cu întuneric…
cui i-am dăruit pădurile
atunci de ce îmi dai desertul…
călătoresti prin tinut
în timp ce ai lăsat furtuna să-mi mestece trupul…
Mă aflu în apă
În timp ce vocea ta vine către mine
De sub apă
Si trăsăturile chipului tău
Îmi apar ca ale unui gigant
Venind către mine din adîncul apei…
Conturul mîinii tale mă vînează
Chiar si în apă…
Ah, dacă memoria mi s-ar îneca
Dacă chipul tău si trecutul s-ar îneca
Dacă mii de lucruri s-ar îneca…
Ah, ce istovit mă simt…!
Dacă a fi fost un profet,
Curătindu-mă de această vrajă
Scăpîndu-mă de acest ateism
Iubirea ta este ateism
Asa că purifică-mă de acest ateism
O, tu care ai zugrăvit viata spre mine un poem
Si ai plantat rănile tale în pieptul meu
Si ai alungat răbdarea…

dacă ti-as fi atît de drag
atunci mi-ai lua mîna…
iată! Sînt captivul tău
din cap pînă-n picioare…
dacă esti puternic
salvează-mă de marea asta..
pentru că nu cunosc arta înotului

valurile albastre din ochii tăi
mă trag către adîncuri
nu mai văd nimic, doar culoarea albastră
albastră…
albastră..
nu am experientă în dragoste
mici nu am o barcă…
respir sub apă!
Mă înec…
înec…
înec…

Acel ceva dintre aripa si aer

2009-12-25T03:20:00.001-08:00

khayyam si timpul

2009-12-06T01:48:00.000-08:00

Ah, my beloved, fill the cup that clears
Today of past regrets and future fears;
Tomorrow? Why, tomorrow I may be,
Myself, with yesterday's sev'n thousand years

soldier of fortune

2009-09-06T06:02:00.001-07:00

I have often told you stories
About the wayI lived the life of a drifter
Waiting for the day
When Id take your hand
And sing you songs

Then maybe you would say
Come lay with me and love me
And I would surely stay
But I feel Im growing older
And the songs that I have sung
Echo in the distance
Like the sound
Of a windmill goin round
I guess Ill always be
A soldier of fortune

Many times
Ive been a traveller
I looked for something new
In days of oldWhen nights were cold
I wandered without you
But those days I thougt my eyes
Had seen you standing near
Though blindness is confusing
It shows that youre not hereNow
I feel Im growing older
And the songs that I have sung
Echo in the distance
Like the sound
Of a windmill goin round
I guess Ill always be
A soldier of fortuneYes,
I can hear the sound
Of a windmill goin round
I guess Ill always be
A soldier of fortune

minunata lume noua

2009-09-06T05:59:00.000-07:00

picea mea minunata

2009-07-21T00:43:00.001-07:00

departe sunt de tine

2009-07-19T10:19:00.000-07:00

Departe sunt de tine si singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.

Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,

S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti
,In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...

Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!

un palestinian si un indian

2009-07-19T10:16:00.000-07:00

Tagore
inima ta era doar o bucată mică de carne
nările două mici ferestre
pe unde intra mirosul ploii
ce-ţi uda soarele din creştet

Tagore
păsările încă mai zboară şi acum
îşi aleg singure drumul
nimeni nu le pune indicatoare
n-au nevoie de mărgelenici de icoane
şi nu stau decât în locuri înalte

Tagore
cerul mai este acolo unde l-ai lăsat
ultima dată
iar stelele încă mai cad în prăpăstii

de frumos...de paste si pentru totdeauna

2009-04-19T01:45:00.000-07:00

Si atunci, va dispare de pe pamânt tot raul si toata suferinta si va fi multa dragoste, fericire si bucurie pe pamânt. Pamântul va fi atunci ca cerurile, si împaratia lui Dumnezeu abia atunci va veni. Si odata cu împaratia lui Dumnezeu, va veni sfârsitul timpurilor, pentru ca dragostea nesfârsita a Tatalui divin Ceresc da tuturor viata vesnica în împaratia lui Dumnezeu, pentru ca dragostea Sa este vesnica.

Dragostea este mai puternica decât moartea.Chiar daca as cunoaste limbile oamenilor si ale îngerilor, daca nu as avea dragoste, glasul Meu ar suna ca o tingire goala de alama. Chiar daca as spune ce va veni si as cunoaste toate secretele si toata întelepciunea, si chiar daca as avea credinta puternica precum furtuna care ridica muntii din locul lor, dar nu as avea dragoste, Eu nu as fi nimic. Si chiar daca as da toate bunurile Mele pentru a-i hrani pe saraci si as da tot focul pe care l-am primit de la Tatal Meu, dar nu as avea dragoste, nu as fi de folos în nici un fel.

Dragostea este rabdatoare. Dragostea nu este invidioasa, nu lucreaza rau, nu cunoaste mândrie, nu este aspra si nici egoista; este înceata la mânie si nu nascoceste nici o rautate; ea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de dreptate. Dragostea apara totul, dragostea crede totul, dragostea spera totul, dragostea suporta totul si niciodata nu se epuizeaza; doar limbile vor înceta si cunoasterea va dispare. Pentru ca avem adevarul în parte si avem dreptate în parte si gresim în parte.
Când omul era copil, el vorbea ca un copil, întelegea ca un copil, gândea ca un copil; dar când a devenit om, el a dat deoparte toate lucrurile copilaresti. Acum vedem prin ceata si prin afirmatii întunecoase. Acum cunoastem partial, dar când vom fi venit în fata lui Dumnezeu nu vom mai cunoaste în parte, ci exact asa cum am fost învatati de El. Si acum, ramân acestea trei: credinta, speranta si dragoste, dar cea mai mare dintre acestea este dragostea.

dust in the wind

2009-04-17T02:14:00.000-07:00

I close my eyes, only for a moment, and the moment's gone
All my dreams, pass before my eyes, a curiosity
Dust in the wind, all they are is dust in the wind

Same old song, just a drop of water in an endless sea
All we do, crumbles to the ground, though we refuse to see
Dust in the wind,
All we are is dust in the wind

Don't hang on, nothing lasts forever but the earth and sky
It slips away, all your money won't another minute buy
Dust in the wind,
All we are is dust in the wind

de-ale mele...cu dragoste

2009-04-15T09:56:00.000-07:00

cerul acela decolorat de soare,
in sahariana , unica zi,
cand as fi vrut sa vad curcubeul printre dune
facandu-mi cu ochiul.
si eu , culcat,
cu bratele pline de auriu,
peste frumosul din tine!

cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

2009-04-12T02:09:00.000-07:00

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam.
Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.

Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

frumusetea ta...

2009-04-11T00:46:00.001-07:00

Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă,
Fără braţele tale, braţul oricui e pentru mine laţ de spânzurătoare.

Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decît întuneric.
Fără numele tău, numele meu numeşte neantul,
Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă.

habibi diali

2009-04-11T00:41:00.001-07:00

Numai iubirea dintre părinţi şi copii

E sămânţă.

Iubitul meu, eşti fiul meu,

De-aici răsare totul.

Ce nu se poate distruge

Alunecă între părinţi şi copii.

Nu-ţi stinge auzul

Cu legile lumii acesteia,

Întreg universul atârnă

În firul de sânge care ne leagă pe noi

Ca o taină curată.

Tu apleacă-te doar şi, copilăreşte,

Sărută-mă pe gură, tată.

pamantul si cerul meu

2009-04-08T08:57:00.000-07:00

ar trebui sa ne nastem batrani....

2009-04-08T01:41:00.000-07:00

Ar trebui să ne naştem bătrâni,

Să venim înţelepţi,

Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,

Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc

Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.

Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,

Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,

Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,

Să fim copii la naşterea fiilor noştri.

Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,

Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,

Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,

Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

whoo-ah-ul lui al pacino!

2009-04-03T10:50:00.000-07:00

Femeile!
Ce poti sa spui?
Cine le-a facut?
Dumnezeu trebuie sa fi fost un geniu.
Parul...Se spune ca parul este totul, stii..Ti-ai bagat nasul vreodata intr-un munte de codite...si sa vrei sa adormi acolo pentru totdeauna?
Sau buzele...si cand ti s-au atins de ale tale, erau...ca prima inghititura de vin...dupa ce tocmai ai strabatut desertul.
Sanii!
Whoo-ah! Mari, mici,cu sfarcurile uitandu-se la tine...ca niste faruri secrete.
Mmm.Si picioarele...
Nu-mi pasa daca suntcoloane grecesti...sau Steinways la mana a doua.
Ce e intre ele,pasaport spre rai.
Exista doar doua silabe in toata lumea care merita auzite:
pi...
Ha!
Ma asculti, fiule?Iti dau perle aici.
Presupun ca tu iubesti femeile cu adevarat.
Acesta este doar inceputul educatiei tale, fiule.
Whoo-ah!

crazy life

2009-04-02T10:03:00.000-07:00

Să rămân prizonieră pe o stanca,

sa fiu goală, cu dorul foşnind la urechi,

Să mă adâncesc în presimţirea iubirii

Precum un prunc într-un căuş de lapte,

Ochii mei să tivească marea,

Glasul meu să se facă delfin,

Iar tu,

Dintre ape şi fluturi şi păsări -

Senin,

Să-mi prefaci înc-odată,

mărgeanul în vin.

hands of zambia

2009-04-01T10:43:00.001-07:00

dragoste la masai

2009-04-01T08:38:00.001-07:00

Noorparana Kasino.kenya.

leonard cohen..iubind

2009-04-01T07:05:00.000-07:00

de-ai sti cât te iubeam
te-ai acoperi fără
să te destrăbălezi cu
pasiunea
care a ucis 300 000 de oameni
la hiroshima
sau a excavat roci lunare
si le-a făcut praf si pulbere
zdrobindu-le
în căutarea ta
în căutarea-
încurajărilor tale pierdute.

Urwah Ibn Al-Ward

2009-04-01T04:47:00.000-07:00

Eu sunt un om ce pune mâncarea
Într-un vas obişnuit, pentru musafiri,
În timp ce tu, tu pui bucatele deoparte,
Într-un vas frumos,
pentru a le mânca singur.

poem din guantanamo

2009-03-31T11:33:00.000-07:00

Take my blood.
Take my death shroud and
The remnants of my body.
Take photographs of my corpse at the grave, lonely.
Send them to the world,
To the judges and
To the people of conscience,
Send them to the principled men and the fair-minded.
And let them bear the guilty burden, before the world,
Of this innocent soul.
Let them bear the burden, before their children and before history,
Of this wasted, sinless soul,
Of this soul which has suffered at the hands of the "protectors of peace

CE TII IN MANA? TIMPUL....

2009-03-31T07:32:00.000-07:00

Ce frumos rasare soarele

peste noaptea de ieri.

A trecut, in fine,

si aceasta secunda

nascandu-ne fara dureri.

Va spunem la revedere,

iar nu la adio,

fiinte care existati

in timp ce fiintam acum

afara de suferinti.

Actori, spectatori, noi plecam

va spunem la revedere,

iar nu la adio.

De-ar mai fi o data ca asta,

Fiule, fiio

de-ale lui gellu dorian

2009-03-30T00:30:00.000-07:00

Si-n aceasta incapere e frig, si-n acesta lume
La fel, o stramtoare prin care treci spre
niciunde
asa cum vin toate tristetele, femei insingurate
femei uitate in casele lor din campii
din bordelurile falimentare, in timp
ce altii traiesc fericiti, tu mori trist,
nu poate fi nici o noutate in acest mod de viata,
lasi in spatele usii golul unui destin amagit,
nu-l vei mai gasi niciodata,
in sufletul tau
stau ghemuite durerile, intristarile, suspinurile,
raiul fericit pus sa dospeasca intr-o viata
peste care ai trecut cum trec ploile in vremuri de seceta,
o moarte amanata ca fericirea de la o zi la alta,
desigur, si-n aceasta incapere va fi frig,
si-n acesta lume, dar cui ii va folosi
realitatea, nici visul nu a fost asa de usor de dus
pana la capat, pe malurile sambetei
nu vei gasi decat pierzania imbracata frumos,
lafaindu-se in lacrimile celui lasat fara suflet,
sus nu e nimeni, jos
sunt toti ca nimeni,
vorbele se rostogolesc si zidesc pustiuri,
incat pe cer nu poti ascunde intrebarea ta stinsa
pentru care altii s-au numarat printre
cei singuri nenumarati,
celor ce-au dat sa li se dea,
celor ce n-au avut sa li se ia,
sus nu e nimeni, jos
nimeni ca toti,
lupta din care nu temai poti intoarce, mergi mai departe,
pana unde inchipui de ceilalti
te asezi la masa, cazi in frigul
pe care l-ai fugarit dintotdeauna, scrasnesti,
lasi totul pe seama tuturor celor ce vor uita,
asa cum ai uiatat si tu,
n-ai iertat, sau pur si simplu te vei ridica,
in urma ta nimeni,
nici sus,
nici jos,
nicaieri,
nu te vei pierde pentru ca nu vei avea unde,
nu te vei regasi,
vei fi strainul caruia nu-I vei oferi nici o sansa,
nimic,
absolut nimic

catre cineva

2009-03-30T00:23:00.000-07:00

Trimite cerul la mine. Incep negocierile. Am nevoie de viata. Ii dau un mort daca vrea.
Stop. Sa nu ma deranjeze in zadar.
Catre tara de dincolo de trup.
Saptamana aceasta plec in calatorie. Am auzit de o tara pe undeva, prin nordul trupului. Nu am nevoie de aer. Ochiul stang ramane acasa. I-l dau tribut.

pentru belkis...de la qabbani!

2009-03-30T00:17:00.000-07:00

Respectes mon silence,
je t'en prie.
Le silence est mon arme la plus puissante
n'as-tu pas senti mon éloquence quand je me tais
La beauté de ce que je dis quand je ne dis rien.

distanta continentala

2009-03-30T00:13:00.000-07:00

Iubito, cata lume intre noi!
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rand pe rand
Cine s-antors mereu cu ziua-n gand cine a pierdut si cine a castigat
De toate inlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult in celalalt
Sub cerul prea strain si prea inalt
Cand am sa uit cum suna glasul tau,
Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele innopta
Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi
Iubito, cata lume intre noi.

quevedo iubind...

2009-03-30T00:10:00.000-07:00

Neliniştitul corp nu va uita nimic,
Voi fi cenuşă, însă cenuşă ce tresare
Şi pulbere voi fi atunci, dar pulbere îndrăgostita!

privindu-ne cu sufletul

2009-03-30T00:01:00.000-07:00

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminînd cu ascensoare
Misterul nostru pămîntesc

Îmbătrînim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsînd păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E tîrziu, e prea tîrziu la mine-n gînd
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie pîna cînd

Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul bufon
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Cînd dau parinţii telefon

Sîntem lucizi pînă la sînge
Nedespărţiţi pînă la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer

Cuvintele işi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol

Sub fruntea mea se face noapt
e În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi

aveti grija ce va doriti!

2009-03-29T11:01:00.001-07:00

vesel?!

2009-03-29T10:50:00.000-07:00

jocul de carpa

2009-03-29T10:48:00.000-07:00

indiferenta

2009-03-29T08:05:00.000-07:00

Cel mai mare pacat fata de oameni,

nu este ura..ci indiferenta fata de ei.

filantropie ..in fata aparatului foto...

2009-03-29T07:52:00.000-07:00

INTERSTITIILE AMAGIRII

2009-03-29T01:05:00.000-07:00

APA CEA DE TOATE ZILELE

2009-03-29T00:13:00.000-07:00

trei ingerasi

2009-03-27T08:21:00.000-07:00

trist..

...pentru altii...

aceleaşi zambete.

si aceleaşi nume.

...pentru ei...

acelaşi meniu

şi aceeaşi zi.

frumusetea unei lumi uitate...

2009-03-27T08:16:00.000-07:00

mama si fiul

2009-03-27T08:09:00.000-07:00

Părinţii fac totul oricând pentru noi -

Ne nasc şi ne cresc mai mari decât ei,

Rămân apoi cu discreţie în urmă,

Nu ne deranjează de obicei.

Li-e ruşine că sunt prea bătrâni, prea bolnavi,

Pentru noi prea modeşti şi prea simpli părinţi,

Vinovaţi pentru timpul pierdut

Ne privesc în tăcere cuminţi.

Apoi îşi mută privirea în stea,

Când raza-nglodată de cer se subţie.

Şi, obosiţi, nu pregetă-o clipă

Să ni se aşeze în pământ, temelie.

hanna mina

2009-03-24T04:54:00.000-07:00

"Fiindca am citit undeva ca personajele lui sunt frati cu zorba lui kazantzakis, vreau sa-l "gust" si eu! O sa incep cu "Soarele într-o zi cu nor ":

"Ce s-a întâmplat ?De ce ai zâmbit? Ai văzut pe cineva? Ai zâmbit cuiva anume? Unei femei, de pildă? Aşa se întâmplă...să cântăm sau să dansăm pentru nimic, este făţărnicie. Trebuie să fie ceva, un om, un gând, şi atunci cântul sau dansul capătă sens. Să trăim aşa pentru nimic, aşa pur şi simplu, să trăim ca să trăim, să petrecem zilele, aceasta este moartea...Ai deveni atunci precum călătorul ce şi-a strâns calabalâcul aşteptând trenul sfârşitului, ai deveni ca mine, acum, când gheaţa se strecoară şi-şi răspândeşte frigul în aşternutul meu, în inima mea, în întreaga mea fiinţă... Ascultă, băiete, când nu ai pentru ce anume, să nu dansezi, să nu scrii, să nu vorbeşti. Omul nu vorbeşte cu el însuşi. ھi dacă o face o dată, se încredinţează că nu are rost s-o mai facă şi a doua oară. Chiar dacă nu ai nimic, născoceşte ceva, dă-i viaţă măcar în închipuirea ta, să nu fii niciodată singur, să nu te culci cu tine însuţi ca mine".

Pygmalion si Galateea

2009-03-22T00:41:00.000-07:00

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile,
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tăuce tremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l punîn pietre
şi mă rog de tine,naşte-mă.

Ştiu tot ce e mai departe de tine,
atât de departe, încât nu mai există aproape -după-amiaza,
după-orizontul,dincolo-de-marea...
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.

De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.
Şi mă rog de tine,
naşte-mă.

Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai o spui,
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele - umbre de piatră
ale genunchiului meu,pe care mi-l plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă.
Naşte-mă.

zece zece zece zece zece zece zece zece zece zece

2009-03-21T11:42:00.000-07:00

uriah heep...la hammond...

2009-03-21T11:20:00.000-07:00

infinitul khalil gibran...

2009-03-21T11:13:00.000-07:00

V-aţi născut împreună şi împreună veţi rămâne pentru totdeauna.
Veţi rămâne împreună până ce albele aripi ale morţii vă vor împrăştia zilele.
Da, veţi fi împreună până şi în tăcuta memorie a lui Dumnezeu.

Dar e bine să existe spaţii în acest împreună al vostru.
Pentru ca vânturile cerurilor să poată dansa printre voi.
Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu vă faceţi din iubire oprelişte;
Fie, mai degrabă, o mare vălurind între ţărmurile sufletelor voastre.
Umpleţi-vă, unul altuia, cupa, dar nu beţi dintr-o singură cupă.
Împărţiţi pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.
Cântaţi şi dansaţi şi veseliţi-vă laolaltă, dar faceţi ca fiecare să rămână singur,
Întocmai cum strunele lăutei sunt singure, în timp ce vibrează în aceeaşi armonie.

Dăruiţi-vă inimile, fără a le lăsa, însă, una în paza celeilalte,
Pentru că numai mâna vieţii vă poate cuprinde inimile,
Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape,
Căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.”

امرا دلي

2009-03-21T08:23:00.000-07:00

romanta fara muzica

2009-03-21T08:21:00.001-07:00

În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint ...
Şi-n seara când ne-om înâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat-naintea ta:
Voieşti sau nu să fii a mea?
În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia ...
Şi-n seara când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat-naintea ta:
Voieşti să nu mai fii a mea?
Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din cadelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
CItera,
Lesbos
Şi Corint ...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit-naintea ta:
Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea

do ut des

2009-03-19T11:28:00.000-07:00

E bine să dai când ţi se cere, dar e mai bine să dai
când nu ţi s-a cerut, ci abia ai bănuit.(...)
De multe ori vă spuneţi:
"Voi da, dar numai celui care merită."
Nici pomii din grădina ta, nici snopii de pe ogorul tău
n-au spus vreodată asta.
Ei dăruiesc pentru a putea trăi, căci a păstra înseamnă a te stinge.
Fără-ndoială, acela care îşi merită zilele şi nopţile
e demn de orice-i poţi tu da.
Iar cel care a meritat să bea din chiar oceanul vieţii,
merită să-şi umple cupa şi din firavul tău izvor.(...)
Ci caută ca, mai întâi, tu însuţi să meriţi să fii dăruitor,
să fii unealtă a dăruirii

unde-s cuvintele de altadata?

2009-03-19T02:25:00.000-07:00

Tăcerea umple toate paharele.
Florile de măr se desfac în aşteptarea
primului cuvânt.
Fulgul de cenuşă
trece dintr-un colţ al gurii în altul.
Cine va rupe tăcerea va pierde pariul.

O plasă de riduri cade pe faţa mea.
O cută adâncă taie osul frunţii tale.
Am putea să nu ne vorbim cu anii
stând la capetele opuseale mesei de sărbătoare.
Privirea mea trece prin flacăra lumânării
lasând urme de arsuri pe carnea limbii tale.

Semănăm ca două picături de apă
moartă.
Cuvintele nerostite se lovesc de geamul
închis.
Fiece petală e o limbă plutitoare.
Umbra din oglindă ascultă paşii laşităţii.
Pasărea are gust de diavol.

Dacă am fi murit
nu am fi păstrat acum
o tăcere de mormânt.

dragosteala a la Arghezi!

2009-03-19T02:10:00.000-07:00

Cine ţi-a frământat carnea de abanos
Şi ţi-a băut oftatul mincinos?
Cui i-ai dat, fă, să ţi-o cunoască
Făptura ta împărătească?

Cine ţi-a dezlegat părul cu miros de tutun?
Cine ţi-a scos cămaşa, ciorapul?
Cine ţi-a îngropat capul
Nebun,în braţele lui noduroase, păroase,
Şi te-a-nfrigurat fierbinte până-n oase?
Tu n-ai voit să spui
Nimănui
Unde înnoptai,
Curvă dulce, cu mărgăritărel de mai!

frumoasele fete afgane!

2009-03-19T00:35:00.000-07:00

Dureros de frumoasa.Afgana. Aceasta este Gula.

Fotografiata in 1984 de reporterul Steve McCurry , intr-o dimineata de toamna ( 1984),

intr-o scoala pentru refugiati din Nasir Bagh, Pakistan.

Marina Golbahari. Actrita afgana.

Uitati-va la filmul "Osama" !

proverb arab

2009-03-19T00:13:00.001-07:00

Cafeaua nu satură, dar desfată sufletul.